Pacienti umiliti, personal medical plictisit

Am avut nesansa ca de la varsta de 42 ani, sa fiu nevoita sa ma pensionez medical(pe bune nu pe ochi frumosi sau indesand buzunarele cuiva). Am pasit pragul in tot acest timp, in zeci de cabinete medicale, am interactionat cu zeci, sute de cadre medicale, personal medical, atat in orasul meu cat si in Timisoara. 
In fata multora dintre ei, ma plec si ii asigur de toata consideratia mea, dar din pacate exista mult mai multi care m-au facut sa ma simt umilita si doar”o bifa” in agenda lor.

 Nu contest profesionalismul lor, nu sunt eu in masura sa fac asta, dar nepasarea, plictiseala comunicarea si felul cum esti privit de catre marea majoritate dintre ei, e strigator la cer. De parca cineva se duce de placere ca sa stea pe la usile lor.
Nu stiu daca intereseaza pe cineva ceea ce am eu de spus acum dar simt nevoia sa spun.
Pentru a va face o idee, sunt nevoita sa va spun diagnosticele pentru care mi s-a acordat aceasta pensie, desi nu cred ca veti intelege prea mult, dar daca cineva are curiozitatea, poate gasi pe net toate explicatiile: 
 – Stenoza mitrala cu insuficienta 
 – Insuficienta cardiaca NYHA III
 – Stenoza mitrala medie- Insuficienta mitrala semnificativa
 – DSA TIP SINUS VENOS
 – HTA gr.3 – Cardiopatie hipertensiva
 – Insuficienta venoasa cronica std IV (CEAP)
Astea sunt principalele boli ale inimii, lasand alte”teritorii” ale organismului de o parte. 
Pana la varsta de 60 de ani, cand voi iesi la pensie de varsta, sunt nevoita in fiecare an sa merg la o comisie de evaluare, cu toate investigatiile care mi se cer an de an. In fiecare zi imi iau constiincios tratamentul si in fiecare luna ma prezint la medicul de familie. De fapt la cabinetul doctoritei de familie care este pensionara si de obicei „consulta”prin telefon, intermediarul fiind asistenta. Cand este in tura de dimineata, mai vine si ea pe la ora 12- 13 si sta pana pe la ora 14-15( depinde cum o scoate cealalta tura afara din cabinet). Pai eu, om bolnav cronic, cu problemele pe care le am, plec la ora 12- 13 de acasa pe canicula asta ?????? Plec daca trebuie si am nevoie de ea.
Pe 4 iulie, am avut comisia de evaluare unde m-am prezentat cu toata documentatia ceruta la ora 8,00 la usa cabinetului, am fost prima si m-am bucurat ca nu o sa ma prinda canicula prin policlinica. Hm …. socoteala de acasa, stiti si voi ca nu se potriveste cu cea din targ. Am ajuns acasa dar la ora 11,30 ( dus-intors cu taxi) degeaba am ajuns eu devreme daca nu ajunge cine trebuie. Dupa ce a analizat toate documentele cerute, doamnei doctor i-a mai venit intre timp o idee, sa fac si un test de efort, test care se face numai la un anumit spital( mai micut) si pentru care mi-a dat si o trimitere( ma gandeam sa o invit sa coboram de la etajul doi si sa urcam apoi impreuna ca sa evalueze dansa testul, dar …toporul e la braul ei). Din 2003 si pana azi nu mi-a mai dat sa fac acest test dar probabil i s-a parut ca acum as putea sa zburd. Ziua respectiva era deja compromisa, asa ca m-am prezentat a doua zi ptr. testul de efort la spitalul cu pricina. Am urcat 2 etaje cu scari intortocheate de ma lua ameteala dar am ajuns victorioasa, gandindu-ma in sinea mea, acum sa ma bage direct la aparate ptr. test. Printre gafaieli, i-am spus unei asistente( cred) ce vreau si mi-a spus ca sa revin fiindca d-na doctor e in concediu pana pe 20 iulie. Cu coada intre picioare, am plecat, iar astazi, 21 iulie( am zis sa-i dau ragaz o zi d-nei doctor sa se acomodeze) m-am prezntat din nou la ora 8.00 sa am timp, stiti cum e prin spitale. Destul de linistit spitalul, am citit pe net ca la cardiologie sunt doar 10 paturi, deci este un spital mai micut, incomparabil cu cel judetean. Ma intampina o alta asistenta, scot actele si ii spun ce doresc. 
– Va trebuie trimitere de la medicul de familie si sa va facem programare, ca avem si noi pacientii nostrii si nu putem sa va facem cand vreti dumneavoastra. I-am aratat trimiterea de la comisie, aveam iesirea din Spitalul judetean, analize, card, buletin,cupon pensie, i-am spus ca am mai fost pe data de 5 iul. de ce nu mi-a spus atunci ca imi mai trebuie o trimitere si ca sa ma programez ca aveam tot timpul din lume pana astazi. 
-Veniti miercuri si a incheiat.
Am plecat cu lacrimi in ochi simtindu-ma nesemnificativa in ochii lor si umilita. 
Maine dimineata, trebuie sa merg la medicul de familie( norocul meu ca aceasta trimitere mi-o poate da asitenta) iar miercuri, cu inima stransa voi reveni la spital, apoi din nou la comisie, apoi din nou la medicul de familie…… Macar de nu ar mai avea careva „o sclipire” ca sa mai trebuiasca nu stiu ce, ma astept la orice.
Dragi cititori, multumiti in fiecare zi lui Dumnezeu daca sunteti sanatosi si nu aveti nevoie prea des sa pasiti in cabinetele medicale.

viatainculori
viatainculori

Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

3 Comments

  1. Stiu ce zici. la fel este si mama. Diabetica pe insulina, o canta cucii pe holuri pe la comisii. Si se poate si mai rau din ce am vazut pe la TV, batrani cu handicap tarati prin comisii sa vada daca nu cumva le-au crescut picioare. Este strigator la cer. Imi pare rau sa aflu ca ai atatea probleme.

  2. viatainculori Irina Sima spune:

    Mi-e scarba de sistemul medical din Romania. Eu abia la 29 de ani am aflat ca sufar de o maladie genetica grava (neurofibromatoza). Pana acum nimeni nu a stiut nimic, nimeni nu a spus nimic. Problema este ca o are si baiatul meu si simt ca am o sabie deasupra capului. Eu sunt bine. Si copilul este si cred ca asa va fi in continuare!

  3. viatainculori Lamiita Petre spune:

    Imi pare rau sa aud asta si sa va dea Dumnezeu sanatate. Eu la 42 de ani am aflat ca am acest defect septal interatrial, o boala din nastere. Calvarul continua insa. Am fost la medicul de familie sa imi dea trimitere catre cardiologie asa cum mi s-a cerut. "Pai nu pot sa va mai dau ca v-am dat si luna trecuta si nu avem voie" :)))) Ca-n filmele cu prosti. Pana la urma mi-a dat, folosind nu stiu ce tertipuri birocratice. Inca am emotii, poimaine cand va trebui sa merg pentru test, ma astept la orice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: