De-a râsu’ plânsu’

   Vă povesteam în articolul de AICI despre jumătate din peripețiile pe care le-am avut în al 13-lea an de pensie medicală. Nu va gândiți că am scăpat doar cu ce v-am relatat în articolul mai sus amintit.

 Au urmat alte umilințe și bătaie de joc. Ca să continui cronologic povestea pas cu pas, m-am prezentat la medicul de familie(pardon, asistentă, fiindcă doctorița era doar prin telefon dacă era nevoie de vreo consultație).
-Păi, nu mai pot să v
ă dau trimitere la cardiologie că v-am dat și luna trecută și nu avem voie, după 3 luni acum. Nu știi ce să faci, să râzi sau să plângi. În fine, s-a mai consultat și ea săraca cu cineva și au găsit o chichiță ca să poată să îmi dea iar’. Pe data de 27 iulie, cu hârtiile în dinți m-am prezentat la spitalul cu pricina pentru testul de efort. Mi s-a făcut internarea, a apărut și d-na doctor pe la oră 11,30 în secție, a chemat câțiva pacienți la dansa ( nu vine în saloane la vizită) printre care și eu. Un scurt istoric al bolii, întrebări de rutină, un EKG și o tensiune. Eram liberă să plec și să revin a două zi pe 28. iul. pe la oră 11,00 așa cum mi-a spus, pentru râvnitul test de efort.
La ora 10 am fost acolo și am așteptat cuminte la salon. Asistenta a venit, a mai luat o bătrânică, care se internase în ziua respectivă, anunțându-mă că urmez eu. Asta se întâmpla pe la oră 12,30-13,00 când apăruse și d-na doctor pe secție. A terminat și cu bătrânica, iar eu așteptam să vina asistenta să mă cheme că nu te duci așa…. de capul tău. Și stau, și stau, și stau…. ora aproape 14,00. Mă îndrept spre cabinetul asistentelor să văd care-i treaba. Când m-au văzut în ușa cabinetului „a plecat d-na dr., a zis să veniți mâine pe la 9,30. Am rămas MUTĂ am simțit cum îmi năvălesc lacrimile, știind că nu am nicio putere să mai rezolv ceva. „Știm, ne pare rău, nu suntem noi de vina”. Nu erau ele, știu asta, de vina era asistenta șefa care plecase cu d-na dr. si care nu știu câtă meserie știa că nu am avut ocazia să o văd în acțiune decât pe post de „PUPINCURISTA”doamnei doctor. Ce puteam să fac ???? Scandal? Televiziune? M-am gândit și la asta dar doctorița de la comisie poate să îți facă multe șicane dacă vrea, iar tu ești nevoit să faci alte drumuri pe la Craiova sau la București că să îți cauți dreptatea, iar sănătatea nu-mi mai permite să mă lupt cu morile de vânt. Nervii mei au ajuns la limită. A treia zi, 29.07 ora 9,00 am rezemat zidul la ușa cabinetului d-nei dr. unde am fost poftită într-un final, poate a văzut asistenta șefa că aveam o plăsuță la mine cu un pachet de cafea de 500 gr și o cutie de bomboane pe care din puțin m-am abținut să nu i le cer înapoi la plecare.
-Hm…. nu știu de ce v-a dat să faceți acest test de efort că la boala dumneavoastră nici nu este indicat așa ceva, dar că să va pună pe drumuri, de aia, va spun eu. :))))))) Dumnezeule mare.
-Păi… și aici mă plimb d-na doctor de pe data de 5 iulie deci …..
Tăcere….. Urcat pe bicicletă, pedalat, mulțumit (că proastă ca mine nu mai există, să nu va învățați copii să fie politicoși, glumesc) luat hârtiile și plecat în fugă mare la COMISIE ptr a două oară. Printre hârtii și decontul de cheltuiele pe perioada spitalizării mele de 3 zile, 410 lei. Nu a trebuit să plătesc dar așa se da la externare să vezi cât a cheltuit statul cu tine în spital. Poftim ?????? Fără mâncare, fără medicamente, pedalat cu picioarele mele … Cine folosește acești bani, că eu nu cred că am costat atât. În toate aceste zile, taxi-ul a fost la dispoziția mea, dus-întors-plimbat, cafeaua, bomboanele, sa le dau si eu un decont?
Reușit, intrat și la comisie, explicat, povestit, „consultat”( tensiune și apăsat cu degetul în picior să vadă dacă rețin apa, am rămas cu vânătaie :))) că altceva … ce să consulte ea? hârtiile vorbesc) . Îmi arunc ochii pe Decizie , CNP-ul greșit, pierdut capacitatea de muncă în totalitate, termen de revizuire 10 iulie 2017.  

 Cine mi-a scos astfel de doctori în drum?  
 Până la anul viitor pe vremea asta, să auzim de bine.

viatainculori
viatainculori
Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

13 Comments

  1. Care ras? E numai de plans. Isi bat astia joc de noi cum vor muschii lor. Vorba ta, daca te duci sa intrebi ceva, le vin dracii si incep sa urle si sa iti faca probleme. Daca stai cuminte si astepti, conform indicatiilor lor, esti prost. Cum s-o mai dai?

  2. viatainculori Lamiita Petre spune:

    Ca-n filmele cu prosti, strigator la cer.

  3. viatainculori Deyutza spune:

    Ca la noi la nimeni , e bataie de joc peste tot.Chiar daca de putin timp,lucrez si eu in sistem nu stiu foarte multe lucruri insa stiu din prisma pacientului .
    Nu imi ramane decat sa iti urez multa sanatate !

  4. viatainculori Irina Sima spune:

    Sistemul de sanatate e la pamant, medici nepasatori si incompetenti din ce in ce mai multi, lipsa de compasiune fata de cei in suferinta, nesimtire si bataie de joc! Asta e sistemul de sanatate din Romania. A trecut mai bine de un sfert de secol de la revoluti si in loc sa fie mai bine, din pacate e mai rau…

  5. viatainculori Lamiita Petre spune:

    Am intalnit si cadre medicale in fata carora ma inclin, din toate punctele de vedere, de la amabilitate, comunicare, profesionalism dar marea majoritate sunt sub orice critica. Imi aduc aminte cand intr-o noapte acum cateva luni, am chemat salvarea, a venit o asistenta cred…. care habar nu avea pe ce lume se afla. Dupa ce i-am dat hartiile cu diagnostice si tratament, ca sa traga concluzia ce ar putea fi, ma intreaba de ce iau simtrom ( antigoagulant). Adica cum de ce il iau??????? Credea ca pentru altceva, nici nu mai stiu pentru ce a zis, cand se stie clar ca este un anticoagulant pe care eu il iau zilnic.

  6. viatainculori Lamiita Petre spune:

    Vorba dulce mult aduce Deyutza. Si mama mea a fost asistenta pediatra si acum la 80 de ani, tot cartierul o cauta pentru cate o injectie datorita amabilitatii ei, desi ea nu isi mai asuma astfel de angajamente decat pe scara noastra la vecini fiindca nu mai poate sa stea mereu cu grija din 6 in 6 ore daca e cazul … etc.

  7. viatainculori Steluta Albu spune:

    Din pacate…asa este -cu faza cu biletul la 3 luni(medic sunt si eu…tot de familie)si nu pentru ca nu vrem noi sa-l dam, ci pentru ca asa au considerat *unii ca am avea nevoie…trist ,dar din pacate de multe ori noi medicii ne aflam intre*ciocan si nicovala*-pe de-o parte pacientul pe de alta parte amenzile cu care suntem amenintati…

  8. viatainculori Elena Stan spune:

    Îmi pare rău din toată inima că ești bolnavă! Ești un om foarte, foarte bun! Nu înțeleg cum sunt chemați permanent la comisii persoanele foarte bolnave. Am văzut cazuri în care sunt târâți pe drumuri oameni complet paralizați.

  9. viatainculori Radu Tuglea spune:

    Aoleu! Şi eu care îmi pregătesc dosarul de pensionare medicală…
    Credeam că acum e greu! 🙁

  10. Trist dar adevarat. La noi asa functioneaza tot sistemul. Nu stiu cum am putea noi, oameni de rand sa schimb mentalitatile unor oameni cu ceva mai multa carte ca noi.
    S pare ca unii, desi primesc mici atentii, nu tin cont deloc de ele si isi bat joc de tine. Vorba ta, pentru ce s-au cheltuit acei 410 lei? Pe orele de munca a asitentelor, pe neglijenta doctoritei si nepasarea cadrelor medicale care te-au vazut asteptand pe hol si nu au dat 2 bani pe tine.
    Raspuns …. asa este sistemul. Sa ne impotrivim nu putem, sa facem scandal nu se poate pentru ca exista si varianta ca tura viitoare sa primim o tratatie mult mai proasta si cu variantele astea nu ramane decat sa fim politicosi, sa vorbim frumos si sa speram ca totul va fi bine!

  11. viatainculori Lamiita Petre spune:

    UMilinta la care suntem supusi si neputinta de a schimba ceva, nedreptatea la care suntem supusi, astea dor cumplit.

  12. viatainculori Lamiita Petre spune:

    Iti doresc sa nu ai parte de astfel de medici. De 13 ani sunt pensionata cu aceste bloi, la aceasta doctorita de comisie am mers inca de la inceput, imi dai verdictul de "pierdut capacitate de munca in totalitate" , de ce ma mai plimbi? De ce nu mi-ai dat testul de efort sa-l fac in primul an, in al doi-lea… mi-l dai dupa 13 ani, a crezut ca am intinerit si m-am vindecat.

  13. mie mi-e tare urat de mersul la doctor, evit cat pot

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: