Nu vreau să fac ce spui tu

                                                       600
         Dacă întâmplarea de astăzi nu s-ar fi repetat și în urmă cu câteva zile, dar în altă conjunctură și cu alte personaje, poate nu mă hotăram să scriu acest articol. Sunt uimită din ce în ce mai mult de ceea ce văd în jurul meu, referitor la relația dintre copii și părinți și nu cred că greșesc dacă numesc asta educație. Ca să încep cu începutul, acum câteva seri în jur de ora 19-20, auzeam un bărbat repetând obsesiv si deranjant: „Nu vreau să fac ce spui tu”. Curiozitatea m-a împins până la urmă să ies pe terasă să văd cine este cel atât de greu de cap și care nu înțelegea ce i se spune. Deși auzisem și un copil plângând, m-am gândit că e un copil dintre zecile de copii pe care îi aud zilnic, nicidecum interlocutorul domnului(?) respectv. Bulevardul pe care locuiesc și blocul meu, este si are vedere la stradă, un trotuar generos, cu bănci din loc în loc și apoi Parcul Rozelor, deci mereu sunt „plimbăreți”de tot felul. Ca să revin, bărbatul respectiv, vecin de scară, îi repeta tare și răspicat puștiului său de 2-3 ani care voia să fie urcat la volanul mașinii( îl mai văzusem în alte dați claxonând deranjant pentru noi locuitorii). Domnul, știu doar că lucrează în MAN. Probabil crede că dacă se răstește așa la copil, pare autoritar, se impune sau mai știu ce. Mă întreb cum va reacționa la prima replică a puștiului, când acesta o va face , de genul „Nu vreau să fac ce spui tu”. Voi ce credeți, o va face sau nu? A durat minute bune această târguială care până la urmă nu știu cum s-a terminat că nu am mai avut nervi să mai aud, dar cred că domnul a castigat, parcă era in transă. Astăzi pe la prânz, aud iarăși niște urlete de copil și am fugit să văd dacă e același. Nu, nu era același, eral altul, puțin mai măricel cu un an, doi, care urla ca din gură de șarpe și pe care taică-su îl apucase de mâini în sus și îl traversa strada. Alt vecin, de la aceeași scară, tot luat de lângă o mașină, care presupun că voia tot ceva de genul celui dinainte. Nu sunt în măsură eu să dau sfaturi cum să își educe fiecare copilul, nu spun că eu nu am făcut greșeli în educarea copilului meu, am făcut. Când nu-mi convine ceva, îmi asum faptul că se datorează educației pe care i-am dat-o. Nu că l-aș fi învățat ceva greșit, doar că a văzut probabil anumite lucruri la noi care erau greșite. Fiul meu face în curând 29 de ani, poartă valiza celor 7 ani de acasă, doar că scara de valori a societății se schimbă mereu. L-aș fi învățat să fie mai tupeist, că bunul simț e foarte adesea confundat cu faptul că ești prost, că el este persoana cea mai importantă , că trebuie să-și urmeze visul indiferent că mama va vărsa lacrimi de dorul lui sau de grija lui Și aș fi tăiat cordonul ombilical foarte devreme, nu după ce a plecat la facultate și încă vreo 2 ani. Am ținut cu disperare să nu îl tai, până a avut el curajul să o facă.
         Dragi părinți ai căror copii sunt la vârsta când se modelează, vă sugerez să o faceți cu dragoste așa cum o face orice părinte dar și cu rațiune, cu blândețe dar și cu respect, cu dăruire dar și cu impunere dar nu. Îmi năvălesc în minte atâtea idei despre acest subiect, dar mă opresc aici fiindcă risc să fac un talmeș balmeș.
       Apropo, voi cum vă educați copii? Cum i-ați educat?
 
viatainculori
viatainculori

Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

17 Comments

  1. nu am inca un copil, dar cand voi avea, clar nu vreau sa aud de urlete si tipete. educatia nu se face cu cureaua! consider ca orice copil poate intele de vorba buna, atata timp cat asa-l inveti

  2. viatainculori Alinapink spune:

    Ei, cei drept Maya are aproape doi ani si o energie iesita din comun, incerc sa raman calma de multe ori dar nu reusesc, totusi mereu imi amintesc ca sunt momente in care cu vorba buna castig mai mult.

    • viatainculori viatainculori spune:

      Copilul inregistreaza tot. Daca mie mi-au ramas intiparite acele cuvinte repetate obsesiv asa cum am mai spus, care nu am nicio legatura, cu siguranta si copilului i-au ramas. Ii repteta de parca voia sa-l invete o poezie. Cuvintele nu au fost bine alese „nu vreau sa fac ce spui tu” mi se par mult mai periculoase decat faptul ca vorbea rastit.

  3. viatainculori Mihaela spune:

    Eu sunt abia la inceput si baietelul meu are doar 5 ani, dar incerc sa-l educ cat pot eu de bine. O sa vedem peste 15-20 de ani daca am facut treaba buna sau nu.

  4. Nu am copii, e cam tarziu sa mai fac acum, dar ma cam ingrozesc de comportamentul lor 🙂

    • viatainculori viatainculori spune:

      Oana, stii ca e o vorba „Cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. Un copil iti poate schimba viata in bine sau in rau. Cati parinti nu sufera toata viata cand un copil o apuca pe cai gresite? Nu ai cum sa stii cum isi va face el viata, indiferent de educatia pe care i-o dai tu. Eu nu cred ca e parinte care sa-i spuna copilului sau sa se drogheze, sa faca scandaluri, sa fure, etc. Si totusi, o fac foarte multi.

  5. Eu nu am copii deci nu prea ar trebui sa judec. Dar nu ma pot abtine. Sincer meseria de parinte cred ca e cea mai grea si nu stiu cum ma voi descurca. Nu reusesc sa ma impun nici macar in fata catelului, dar a unui copil!

    • viatainculori viatainculori spune:

      Esti desteapta, reusesti tu sa te impui cu blandete. Am vrut doar sa atrag atentia ca toate aceste vorbe si gesturi negandite se pot intoarce impotriva noastra mai tarziu si vom suferi.

  6. viatainculori Diana Ion spune:

    Pfff…e foarte greu cu copiii, si mai ales cu astia mici a caror ambitie este atat de mare. La episoadele astea de nervi, de regula le vorbesc foarte calm fetelor, dar recunosc ca am momente in care ridic si eu tonul la ele. In momentul in care fiecare vrea cate ceva, tipa si plange, in special cea mica, imi mai pierd rabdarea si imi vine cateodata sa le trantesc pe rand 🙁
    http://www.dianaantesofi.ro

    • viatainculori viatainculori spune:

      Diana, toti am trecut prin astfel de momente si nu judec faptul ca a ridicat tonul, fiecare avem temperamente diferite, dar efectiv am avut impresia ca vrea sa-i implementeze in cap acest „nu vreau sa fac ce spui tu ” de care la momentul cand copilul lui probabil ii va raspunde la fel, va fi mirat ca ii raspunde asa. „

  7. viatainculori Lazar Ramona spune:

    Parintii de azi nu au invatat nimic din ce au patit ei in copilarie. cei mai multi parinti (in trecut) stiau sa rezolve problemele cu cearta sau bataie, iar copii de atunci, acum parinti, fac la fel desi nu s-au simtit bine si nu li s-a parut ok. acum nu le mai pasa… Eu stiu cum a fost la mine si ce rani mi-a lasat in suflet comportamentul urat al parintilor mei asa ca nu o sa ma port niciodata urat cu fara mea. exista mii si mii de cai si metode…

  8. viatainculori Paula Ion spune:

    Offff ….. nu sunt in stare sa judec, uneori si eu ridic tonul la baietelul meu de 4 ani, dar ma calmez si imi dau seama ca mai bine va intelege daca ii explic cu calm si pe intelesul lui.

  9. viatainculori Albu Steluta Georgiana spune:

    Cuvintele sunt cele care-l fac pe un copil sa aleaga calea corecta..fetita mea(9 ani) intotdeauna este pusa sa aleaga calea care-o considera,dar imi aleg cuvintele in asa fel incat sa si inteleaga!

  10. Curand o sa am un nepotel.. si ma ingrozesc cand aud astfel de copii si parinti! 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: