Ce mai citim- Mă sinucid altă dată, de Kersin Gier

Când am ales acest titlu de carte, m-am așteptat să citesc drama unei femei, dar în niciun caz nu m-am așteptat ca subiectul să fie tratat cu un așa umor sarcastic, care din punctual meu de vedere  face deliciul acestei cărți.

Kerstin Gier, autoarea romanului Mă sinucid altă data, este de origine germană, născută în 1966. După ce a oscilat în alegerea unei cariere, având studii neterminate de germanistică, muzicologie și anglistică, în final se hotărăște să se specializeze în pedagogie și psihologia comunicării. A publicat peste 30 de romane, multe dintre ele declarate Cartea anului în Germania. Apărută la editura All, romanul face parte din colecția: Strada Ficțiunii Bestseller și o găsiți cu o reducere de 25.02%.
Gerda Thaler sau Gerri, face parte dintr-o familie numeroasă, cu încă trei surori,  toate pe punctual de a se realiza, cu multe mătuși, unchi și nepoți, care toți trăiesc după stereotipuri în care ea nu se poate integra, ajungând astfel oaia neagră a familiei, e nemăritată, fără copii, locuiește cu chirie în apartamentul unei mătuși și rămâne brusc fără serviciu.

  „-În locul tău, nu m-aș duce, spuse Lulu. Asta o fac numai cele care vor să se dea mari cu barbații lor grozavi, cu casele lor, cu copiii, cu slujbele lor nemaipomenite, cu masinile lor scumpe, cu călătoriile făcute și cu doctoratele obținute. Ai să te simți îngrozitor și nici măcar n-ai un prieten!”

……………………………………………………..

„— Dar cu ce ziceati că se ocupă? se interesă Patrick la Lulu.
— Sunt scrii…
— Scrie și ea, acolo, niște romane de duzină, explică Lulu.
Romane cu doctori și cu iubiri leșinate, așa, niște caiețele ieftine…
— Ah! Bunica mea citea mereu așa ceva, spuse Patrick. Se
poate și trăi din asta?”

Cam asta era imaginea ei, pe care sora ei încearcă să i-o reamintească în momentul in care este invitată la petrecerea de revedere a clasei.

Încercând să găsească soluții la problemele ei, nu se alege decât cu un diagnostic pe care și-l pune singură în urma zecilor de căutări pe internet, acela de depresie-nevrotică și cu hotărârea de a se sinucide, „arma sinuciderii” fiind cutia cu medicamente pe care tocmai i-o încredințase mama ei :

— Fii atât de bună și du chestia asta în zilele următoare la farmacie, spuse ea, așezând deasupra o cutie de carton, de pantofi.
— Pantofi? La farmacie?
— Prostii, făcu mamă. Nu-s decât niște medicamente mai vechi, iar taică-tău nu-mi da voie să le arunc la gunoi. Zice că asta e un gunoi special. Iar acolo, la farmacie, se colectează întotdeauna câte ceva pentru săracii din țările Lumii a Treia. Ascultă, tu chiar ai dat un anunț la mica publicitate?
— Nu. Dar am răspuns la unul. Am săltat ușor capacul cutiei de carton.
— Să știi însă că acolo, în Lumea a Treia, n-au aia nevoie de picături de nas cu perioadă de valabilitate până în iulie 2004.
— Lasă că mai sunt și alte lucruri înăuntru, spuse mamă. Un cal de dar nu prea se caută la dinți. Iar cei de la farmacie chiar se bucură. „

………………………………………

Cercul de prieteni este la fel de numeros ca și familia, caractere și temperamente diferite, unii o bârfesc, alții o compătimesc, alții o încurajează, dar pare-se că fiecare având o doză de toleranță în ceea ce o privește.

Planul era făcut : într-o cameră luxoasă de hotel, îmbrăcată într-o rochie roșie foarte scumpă, avea să înghită pilulele asociate cu vodkă, care o asteptau pe noptieră,  dar nu înainte de a petrece câteva ore în barul hotelului din dorința de a fi admirată măcar o data .

În general sinucigașii aleg să lase o scrisoare de adio familiei, însă Gerri alege să le scrie câte o scrisoare de adio fiecarui personaj care face parte din viața sa și care într-un fel sau altul au lăsat o amprenta pe ea , trimițându-le cu această ocazie și câte un exemplar de carte pentru ca aceștia să înțeleagă că nu a fost doar o dactilografă așa cum era adeseori numită.

Planurile îi sunt dejucate însă de un prieten, care întâmplător se afla în acel bar și care trăia și el o dramă, poate mai gravă decât a ei .

Așa se face că viața lui Geri devine brusc palpitantă: cum va mai da ochii cu cei care acum îi cunosc toate secretele și cărora a ales să le spună verde în față ceea ce gândește despre ei ?

Vă las pe voi să descoperiți asta.

Sfârșitul romanului mi se pare puțin precipitat și previzibil, mă trimite cu gândul la happy-end-urile romanelor Sandrei Brown, lucru care nu mă încânta. Este însă o lectură lejeră, care poate fi citită oricând și oriunde cu plăcere.

”Un roman spumos, inteligent, plin de umor, absolut fermecator! Scrisorile de adio ale eroinei sunt extrem de emotionante, dezarmant de sincere. Kerstin Gier a inventat mecanismul perfect de transformare a fiecarei catastrofe intr-o mică binecuvantare.”- Kölner Stadt-Anzeiger

viatainculori
viatainculori
Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

10 Comments

  1. viatainculori Valeria Chertes spune:

    Lucruri frumoase scrise despre aceasta carte deci sa trecem la citit.

  2. eram sigura ca e cu happy ending. Eu abia am ajuns la punctul in care trebuie sa iti ceara scuze de la toti cei carora le-a trimis scrisorile alea friendly de adio. Nu e asa amuzanta cum au descris-o alte fete, dar e o lectura relaxanta.

  3. viatainculori Dana Lalici spune:

    De cand am citi tilul cartii asteia a fost curioasa sa o citesc. Recenzia ta nu a facut decat sa imi mareasc aaceasta curiozitate, asa ca am sa o caut si eu. Am o mare pasiune pentru alegerea titlurilor captivante ( nu ca mie mi-ar iesi la articole 🙂 , iar asta mi se se pare foarte bine ales.

  4. viatainculori Aghinitei Maria spune:

    Da este o moda sa pui titluri incitante , dar cand am citi tilul cartii asteia am fost tentata sa o citesc. Recenzia ta m- a facut curioasa,si cred ca p vot citi

  5. viatainculori Iulia S. spune:

    Ai reusit sa imi starnesti si mie curiozitatea – si titlul a facut-o, de altfel :).

  6. viatainculori Munteanu Violeta spune:

    Mi-ar placea sa o citesc. Intr-adevar, titul este primul lucru care atrage la o carte, cel putin in ceea ce ma priveste

  7. Dupa titlu mi se pare interesanta dar si putin haioasa .Dupa ce am citit putin si recenzia ta ai reusit sa imi starnesti curiozitatea si e posibil ca la urmatoarea comanda la all sa o iau si eu

  8. viatainculori Iacob Elena spune:

    M-ai facut curioasa…la ce titlu are cartea asta, cred ca se metita a fi citita!

  9. viatainculori CLAUDIA BERCEA spune:

    O CARTE INTERESANTA O SA O CAUT PE NET SA O CITESC MAI FACUT CURIOASA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: