Diferența dintre mine și tine…

Când aveam vreo 6-7 ani, circula la intensitate maximă profeția nu știu cui, se pare că a papilor, potrivit căreia în anul 2000 va fi sfârșitul lumii. Ehh… îmi spuneam eu, voi avea 40 de ani, voi fi bătrană, nu mă afecta atât de mult ideea. Și în mintea mea de copil acest sfârșit al lumii, venea chiar în noaptea dintre ani și vom dispărea toți deodată. Nu știam eu cum se interpretează aceste profeții  și cum s-au adeverit multe dintre ele până la urmă, interpretând evenimentele cu cele prezise. etc.

În felul acesta încerc să îi înțeleg și pe tinerii de azi, dar nu îi pot scuza și de modul în care o fac, care ne consideră deja fosile după ce am trecut de 40 sau cu atât mai grav de 50 de ani. Unor astfel de exemplare, și cu maximă prioritate exemplarului feminin, aș vrea să-i spun că:

Diferența dintre mine și tine, este, că eu am fost ca tine, dar tu ca mine, încă n-ai fost!

La 20 de ani, de cele mai multe ori, insuficient de cercetată dar și cu dorința nebună de a cerceta, pornești cu gândul de a cuceri lumea, de a cuceri cele mai înalte redute, însă până la urmă amețită de aburii dorinței, ajungi să reazemi și o bordură. Ce tactică de cucerire ai putea să folosești la această vârstă? Cu un decolteu adânc și o fustiță cât o palmă, pregătită să pice bărbații ca secerați în jurul tău, aceștia chiar pică, dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, exact atâta timp cât îi este necesar să vadă ce ai sub fustă. N-ai ales strategia potrivită, sorry… chiar dacă pică, nu pică pentru ce ai visat tu.

Reorientează-te.

Dacă nu a reușit să îți sucească niciunul mințile între timp, ca să îi fi aleasa inimii lui, acea gospodină în bucătărie, doamnă în societate și furnizoare de plăceri în pat, adică genul ăla de femeie bună la toate, nu-ți face griji, că pe la 30 de ani, visul ți se va împlini, ca și viața ta, de altfel.

Țelul tău ăsta este, să fi o femeie împlinită, nu? Și ești….

Ce fericire și ce împlinire mai mare poate fi pentru o femeie, decât să se știe centrul universului soțului și copilului, când vine el, armăsarul înaripat, inorogul tau,  cel cu care tocmai ai petrecut o noapte de nebunii , dimineața la micul dejun și găsește masa frumos aranjată și cafeaua aburind, si te cuprinde în brațe și îți dă și un pupic, dar nu fiindcă ar da dragostea din el pe dinafară așa cum ai putea crede tu , ci îi ghiorțăie mațele de foame, iar tu, ca o soție iubitoare i-ai făcut, ca de fapt în fiecare dimineață, această surpriză. Nu te avânta prea mult pe aripile vântului, aceasta este tandrețea aia contra cronometru fiincă se aude și micuțul din cameră, semn că s-a trezit și el și are și el nevoie de dragostea și de atenția ta. Iar tu plutești….plutești  de fericire între cei doi fiindcă ești centrul universului lor (….atat cat iti permite timpul si pana pleci si tu la job, că doar demnitatea ta de femeie, nu te lasă să pari o femeie întreținută).

Și anii trec, trec lunile-n goană…. cucoană … rutina te-nghionteste din când în când, te ia mai des pe la 38 – 39 de ani, adică atunci cand realizezi ca te apropii de 40. Dar, ești fericită, împlinită, sunt valorile și principiile de viată ale familiei tale pe care ti le-au lasat mostenire și cu limbă de moarte ți-au spus să le respecți.

Și începi să te întrebi,  dar nu oricum, ca să nu bată la ochi,  ci așa pe ritmuri muzicale :

„Ce ai făcut cu viața mea?
Ai pus-o simplu lângă a ta
Fără să-ntrebi dacă doresc
Pe cineva să mai iubesc.

Nu te speria, de acum înainte de fiecare dată când vei schimba prefixul vei avea o stare de disconfort, altele chiar de depresie, sau alte sentimente, dar oricum nu plăcute.

Hai să te consolez în avans. Privind în urmă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu m-aș opri nici la 20 de ani, nici la 30 de ani, ci fix la 40 de ani și chiar aș plusa până spre 45 . Nu mă întreba de ce,  fiindcă evenimentele care au avut loc în viața mea după 40 de ani, nu au nicio logică pentru a-mi dori această vârstă.  Fericirea de a fi o femeie împlinită, la casa ei, cu un soț, un copil, un job, etc. m-a coplestit încât au apărut primele probleme de sănătate. 😀 Chiar dacă ridurile de expresie s-au mai pronunțat, chiar dacă kilogramele s-au mai așezat, chiar dacă firele albe devin mai multe, totul compensează cu felul în care simți lucruri, felul cum trăiești anumite stări, cum simți să faci diferența între autentic și fals, cu totul altfel ca la 20, sau ca la 30 de ani. Iar mie mi-ar plăcea să trăiesc, să simt, să iubesc ca la 40 de ani.

Crezi că la 50 de ani îți vine să-ți pui ștreangul de gât, simțind că începe numărătoarea inversă, plecând urechea la diverși domni și domnițe,  mitocani și pipițe care îi consideră expirați pe cei de vârsta asta? Ei, aș… atunci simți că aceasta ar putea fi cea mai frumoasă perioadă a vieții tale, dacă nu ai fi fost cândva o femeie împlinită. Atunci …. suportă consecințele.

Dar nu-i nimic, poate într-o altă viață, vei trăi pentru tine, vei trăi așa cum vei simți, vei trăi fără regrete pentru ce ai făcut și pentru ce nu ai făcut, chiar dacă reversul medaliei va fi acela de a nu fi o femeie împlinită.

Tu alegi!

 

 

 

viatainculori
viatainculori

Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

5 Comments

  1. viatainculori Valeria Chertes spune:

    Of, ce frumos articol, felicitari.

  2. ai inceput cu d-astea? 😛 Bine, ai dreptate, chiar avem ce invata de la tine. Chiar si pentru blog eu te admir foarte mult. Altii la varsta ta se gandesc cum sa doarma si sa se relaxeze mai mult si tu te-ai apucat si ai muncit, ai invatat sa-ti faci un blog, sa faci tot felul de lucruri ca sa ai o ocupatie misto,

  3. viatainculori ghelbere elena spune:

    Un articol care mi-a mers direct la suflet. Te intrebi de ce cineretul considera persoanele in varsta expirate? Iau exemplu de la cei care ne conduc. Ei sunt in stare extermine persoanele care nu mai pot munci.

  4. viatainculori Iacob Elena spune:

    Traim intr-o lume in care prioritar este „a avea” si nu „a simti”…pacat! Viata trece pe langa noi!

  5. viatainculori Irina Sima spune:

    Pe mine ma ingrozeste gandul ca imbatranesc. Sincer, nu iubesc ziua mea… mai ales anul acesta cand am schimbat prefixul. Sunt implinita, dar nu pe deplin… mai am multe dorinte mute… e o lupta continua in sufletul meu. Pe o parte ma gandesc cum sa fac sa-mi indeplinesc si celelalte dorinte si lupt pentru ele, chiar daca in unele cazuri lupt cu morile de vant. Pe alta parte ma gandesc ca eu am ce poate altii nu au si sa ma bucur de ce mi-a oferit viata. Dar asa e firea omeneasca, cand are ceva nu apreciaza si vrea mai mult. Apreciaza ce are abia dupa ce pierde. Blame on me!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: