Adevăruri spuse, urechi astupate

Lăsând la o parte simpatiile și antipatiile față de un anume post de televiziune, post care se regăsește în grila programelor de știri și pe care nu îl urmăresc, ca de fapt niciun astfel de post de acest gen,  din  acum vreo două seri aud din camera maică-mii, un dialog care mi-a atras atenția și m-a făcut să comut telecomanda pe canalul respectiv. Era un interviu pe care moderatoarea il lua unuia dintre cei mai mari chirurgi din țară, medicul Teofil Lung  supranumit și „chirurgul lui Dumnezeu„, medic cu o experiență de 30 de ani în chirurgia maxilo-facială și care a salvat peste 7000 de vieți. Un om, un medic în fața căruia merită să faci plecăciuni, un om pe care l-aș fi ascultat ore în șir, și nu m-aș fi săturat, un om care a depus jurământul lui Hipocrate și pe care l-a respecat și îl respectă, un om dedicat meseriei și care recunoaște că fără Dumnezu, nu ar fi reușit: „Fără Dumnezeu, eu nu puteam să fac performanță, pentru că Dumnezeu m-a ajutat ca prin mintea mea, mâna să fie condusă. În chirurgie, e o vorbă foarte importantă „capul ghidează mâna”. Fără minte, nu se pot face lucruri de mare valoare”. Cum ar fi reușit altfel ca să reziste 15 ore unei operații, fără a bea apa și fără nevoi fiziologice, dacă Dumnezeu nu i-ar fi fost alături? Impresionant. 

Mâinile acestui chirurg sunt mâinile care nu tremură niciodată, care nu au voie să tremure niciodată și care operează cu o precizie micronica, care tăie acolo unde aparatele nu o pot face.

Adevăruri spuse, dar neauzite, adevăruri strigăte, dar care nu se vor a se face auzite de factorii de decizie din această țară.

Dar cine sunt eu, care îmi permit să scriu despre „chirurgul lui Dumnezeu”, sunt demnă eu să scriu despre domnia sa? Eu sunt un om care a auzit ce a spus și care vrea să împărtășească cu cât mai mulți oameni aceste adevăruri care trebuie știute, pe care poate toți le-am perceput, dar, nu am știut că sunt adevăruri- adevărate.

Profesorul Teofil Lung, a punctat foarte bine situația deplorabilă din învățământul superior al școlii de medicină și nu numai, și care nimeni nu vrea să o recunoască. Un student poate fi de nota 10 la teorie dar poate fi un dezastru în practică. Aici, se întâmplă o eroare, o eroare  de care, într-un fel sau altul, fiecare la un moment dat ne vom lovi de ea. Meseria de medic trebuie aleasă, nu pentru a fi urmașul unui părinte medic, nu din orgoliu că poți face medicină, nu din considerente că vei avea anumite avantaje materiale, ci din dorința de a ajuta oamenii. Medicul lucrează cu vieți.  Tu, viitor student la medicină, viitor medic, ești pregătit să lucrezi cu viața mea, a lui și a multor alții? Eu nu sunt o bucată de fier, nu sunt o bucată de stofă, atii asta??? Știi că eu aș putea fi, tu?

„Dvs. știți că din 300 de studenți câți scot Universitățile (la Cluj n.n.) pe bandă rulantă, într-un an, abia dacă pot fi medici 50? Și, din aceștia,  cei mai buni pleacă! Și, culmea, se scot posturi la concurs pentru cei care au tată, mamă sau partidul în spate.  Toți sunt… copiii cuiva! Am spus public și asta , în fața a zeci de rectori și-n fața unui ministru al educației. 70 la sută dintre absolvenții de medicină nu au acoperire profesională! Era să mă linșeze mediul academic, despre care pot spune că s-a transformat în vânător de bani.”

Toți politicienii noștri se laudă cu lipsa de performantă cînd erau elevi, cu chiulul lor de la scoală, cum fumau, cum se certau cu profesorii, cum rămaneau repetenți. Argumentul lor este că a fost o scoală comunistă, dar este fals, școală a fost temeinică, serioasă pină în anul 1989. Dacă reușea să se transforme din scoală informativă în scoală formativă, își asigura succesul pentru următorii o sută de ani. O tară căreia educația îi este amputată nu mai are perspective. Nu este bogătie mai mare pentru om și societate decît computerul acesta care este cutia craniană. Respectarea regulilor începe de mic copil, dar noi rupem acum aceste paliere și interpretăm libertatea că libertinism și cădem într-o capcană formidabilă, din care nu mai putem ieși. Subliniez că educația este restrictivă, numai cultură este benevolă.”

Întrebat fiind, care este relația să cu mâinile, acesta a răspuns simplu și firesc „sunt într-o relație de prietenie cu ele, le îngrijesc, dar nu le cocoloșesc ci le folosesc. Performanțele nu vin decât prin exercițiu, prin experiență, nu vin din cărți. Cele mai mari realizări în medicină, se întâmplă în spitalele de stat, nu în spitalele private. Spitalele private, nu își asumă riscuri, acolo totul trebuie să justifice banii pe care omul îi plătește, ori un eventual eșec, le-ar strica reputația.

Iată teoria medicului Teofil Lung, în ceea ce privește chimioterapia și radioterapia, o teorie care a bulversat lumea medicală, mai ales pe cei care lucrează în acest domeniu, o teorie pe care după cum însuși domnia să spune, sunt rezultatul a zeci de ani de studiu și mii de cazuri de pacienți.

”Atâta am vorbit despre chimioterapie și radioterapie, încât colegii care practică această terapie cred că nu mă mi suportă și nu vreau să-i mai agresez, pentru că de 30 de ani spun același lucru.

Eu nu vorbesc din cărți, vorbesc din viață și viața îmi dă dreptul după atâția zeci de ani și atâtea mii de cazuri rezolvate și alte mii pe care nu le-am putut rezolva pentru că erau depășite pentru că au făcut chimioterapie și radioterapie și au pierdut vreme. Când erau în T1, T2, când tumora este mică, până la 3 centimetri, și când aproape că-i asiguri vindecarea pentru restul vieții. 

Până la ora asta, de acum, cât știu eu pe plan mondial, NU EXISTĂ tratament specific pentru cancer. Cine poată să scoată o tumoră, un cancer din acesta, în limite oncologice, adică la distanță de marginile tumorii, macroscopic, ăla a rezolvat cazul. E valabil pentru orice tip de cancer în afară de cancerele sistemice. Acolo nu ai ce să operezi.

Toate cancerele au în jurul lor un fel de halou care corespunde unui proces de apărare și, din punct de vedere fiziopatologic, este un proces inflamator aseptic, adică fără puroi. Sistemul de apărare a organismului încearcă să limiteze această multiplicare aberantă.

Ce este cancerul? Cancerul este boală monoclonală, pleacă dintr-o singură celulă care se înmulțește aberant. Noi știm că organismele se reînnoiesc, celulele se reînnoiesc. Se spune că într-o viață  de aproximativ 80 de ani e posibil să fie 50 de astfel de reînnoiri. Problema este că se fac printr-o proiecție precisă în ADN și sunt oprite multiplicările aberante de așa-numitele celule killer și fenomenul se numește apoptoză sau moarte programată a celulei.În cancer lipsește această moarte programată, apoptoza. Celula se divide la infinit, de aici până la Cluj. 

Chimioterapia este o terapie foarte dură care atacă întreg organismul, nu există celulă din organism care să nu fie afectată. Atunci este pusă în imposibilitatea ei de a funcționa și scade și măduva hematoformatoare, responsabilă pentru globulele roșii, globulele albe și pacienții aceștia îi vedeți că sunt albi ca varul, apatici, lipsiți de viață și organismul este pus în situația de a nu se mai putea apăra. Vine etapa următoare, când înflorește. Chiar au fost oncologi care au venit și m-au rugat să tratez cazul pentru că făceau chimioterapie și înflorește văzând cu ochii. Asta este! 

Eu mi-aș dori ca această terapie să fie de succes. Eu nu doresc să fac operații comando imposibile. Nu-mi doresc să operez copil de 8-9 ani cu tumoră de 1 kilogram 400 făcând chimioterapie la infinit. Nu-mi doresc să văd ceea ce n-am văzut: un om din Pitești, de 45 de ani, care făcuse 46 de cicluri, fiecare a șase ședințe, de chimioterapie- așa ceva nu am văzut în toată viața mea de medic, și era invadat, tumora deja intra în creier și cobora până la plămân pe toată partea stângă. 

Aici este problema.

M-aș bucura ca foarte mulți dintre colegii mei să înțeleagă toate aceste lucruri în adevăratul sens al cuvântului. Viitorul în tratamentul cancerului nu va fi chirurgia, ci un tratament la care se lucrează în care tratamentul se va face țintit pentru celula aceea nenorocită care nu se mai poate opri din multiplicare și restul organismului va rămâne sănătos și se va putea apăra, acesta este sensul, noi trebuie să întărim organismul să se poată apăra, nu să-l distrugem.”

Două dintre cărțile Profesorului, Doctorului, Omului Teofil Lung, mi-au atras atenția și îmi doresc să le achiziționez: Mantaua lui Hipocrate și Nedumeririle bunului-simț.

Sunt sigură că îmi voi prelungi plăcerea care mi-a fost întreruptă prin sfârșitul de emisiune, de a-l asculta, a afla și a auzi multe lucruri interesante.

(surse informare: antena 3 ; dcnews.ro ; cuvantul-ortodox.ro)

viatainculori
viatainculori
Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

5 Comments

  1. MULTUMESC ,CAUTAM DEMULT ACEST ARTICOL

  2. viatainculori Valeria Chertes spune:

    Foarte frumos articol.

  3. viatainculori ghelbere elena spune:

    M-ai inspaimantat. La toti bolnavii de cancer mai intai ii trimit la chimioterapie pentru a li se micsora tumoara si apoi la operatie.

  4. viatainculori Irina Sima spune:

    Daca ar fi toti medicii ca Teofil Lung altfel ar sta lucrurile prin spitalele din Romania. Din pacate inca mai sunt medici dedicati, dar cu doar 2 maini, pricepere si har de la Dumnezeu nu pot face nimic daca nu au si aparatura necesara. In spitale exista deficit de personal calificat, de aparatura, de consumabile, de medicamente. De fapt in sanatate este un deficit chiar DE SPITALE.
    Referitor la tinerii medici care rup usa imediat ce pleaca sincer nu am respect. Inteleg ca fugi peste granita ca esti mai bine platit. Dar in acest caz fugi acolo inca de cand esti student si PLATESTE-TI STUDIILE ACOLO. Nu invata pe banii nostri si apoi sa pleci ca acolo esti mai bine platit.

  5. viatainculori Corina Cosa spune:

    excelent articolul , logic si clar !!! din pacate , trist si adevarat !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: