O carte pe care o recomand: Cartea pierdută a vrăjitoarelor, de Deborah Harkness

Iată că, ceea ce nu a reușit cinematografia să facă până acum, adică să mă atragă de partea filmelor Fantasy, SF, a reușit scriitoarea Deborah Harkness prin Cartea pierdută a vrăjitoarelor, și pentru asta, țin să mulțumesc librăriei online Libris, cea care mi-a pus-o la dispoziție.
Așa cum mi se întâmplă de obicei, abia pe la mijlocul cărții, aveam să aflu că de fapt, povestea continuă în altele două cărți: Școala nopții și Cartea vieții, aceasta fiind prima carte din trilogia All Souls.
Nu pot să spun că m-am aventurat ușor în lectura acestei cărți, avalanșa de informații despre ocultism, alchimie, genetică, astrologie, mitologie și supranatural, le-am digerat destul de greu, neavând  cunoștințe în aceste domenii. La început, chiar am fost tentată să renunț la ea, nefiind obișnuită cu acest gen, îmi era destul de greu să accept ceva, care nu era real, până când inevitabilul s-a produs. Interesul meu pentru această carte, a venit odată cu interesul celorlalte creaturi: vampiri, vrăjitoare, demoni, cei care împart lumea aceasta cu oamenii, pentru Ashmole 782, un manuscris alchimic aflat sub o vrajă, un palimpsest – un manuscris în manuscris,( Uneori, când pergamentul era insuficient, scribii spălau cu grijă cerneala de pe cărţile vechi şi apoi scriau textul cel nou pe foile goale. În timp, scrisul dinainte reapărea adesea dedesubt ca o fantomă, vizibil cu ajutorul luminii ultraviolete, care trecea dincolo de petele de cerneală şi readucea la viaţă textele decolorate) pe care îl descoperă în Biblioteca Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop, o cunoscută specialistă în alchimie, o vrăjitoare care a renunțat de mult la moștenirea familiei sale(vrăjitoria) în favoarea cercetării universitare și a unei vieți obișnuite.
Diana, ni-l descrie ca pe un manuscris cu ilustrații ciudate înfățișând crearea pietrei filosofale, nașterea/creația, moartea, învierea și transformarea alchimică, un manuscris antropoligic sau un tratat conținând o scurtă descriere a Omului în două părti: prima Anatomică, a două Psihologică.

Dar, descoperirea ei din Biblioteca Bodleiene, avea să pună în mișcare o întreagă lume fantastică, atrăgând pe urmele sale deopotrivă demoni, vrăjitoare și vampiri. Printre ei se află și Matthew Clairmont, un vampir genetician în varstă de 1500 de ani, pasionat de teoriile lui Darwin, pe cât de periculos, pe atât de enigmatic. Fiecare din aceste specii vor să pună mâna pe Ashmole 782, carte ce nu s-a mai arătat de 150 de ani, fiecare crezând că această deține secretul care ar putea să invingă celelalte făpturi.

Matthew Clairmont, însă, simte mult mai mult pentru Diana, simte nevoia să o protejeze, simte o atracție neobișnuită, neacceptată, iar relația care se înfiripă între cei doi amenință să spulbere pacea fragilă care domnește de secole în lumea lor. O relație între un vampir charmant și o vrăjitoare fragilă, ce părea imposibilă, importiva legilor naturii dar și inpotriva legilor Congregației- un consiliu cu nouă membri, câte trei din fiecare ordin non-uman (vrăjitoare, vampiri și demoni) care a stabilit reguli prin care nici una dintre aceste specii să nu poată obține nici un avantaj în față celorlalte și de aceea a interzis orice fel de legătură, cu atât mai mult una de dragoste, în afara propriei specii.

Idila dintre cei doi este presărată cu tatonări la tot pasul, fiecare dintre ei făcând parte din lumi diferite, suspiciuni, neîncredere,  dorința de cunostere unul despre altul, pasiuni comune, înțelegere, acceptare, totul încununat cu o dragoste care trece peste orice bariere.

Familiile celor doi, la început fiecare privind ca pe un dezastru această relație, opunandu-se cu vehemență, ca mai apoi să li se alăture și să lupte alături de ei pentru a-i proteja, pentru a se înfăptui unirea între cei doi. Între timp deveniseră hăituiți de forțe puternice ale Congregației, nu de puține ori, viața fiindu-le pusă în pericol de moarte, însă de fiecare data, fiecare a luptat cu riscul propriei vieți pentru a-l salvă pe celălalt.

Fascinante sunt și personajele secundare ale acestei povești: Ysabeau, mama lui Matthew, Marcus, fiul acestuia, Emily și Sarah, mătușile Dianei, carismatice, uneori dure, alteori blânde, adaugă umanitate poveștii, încadrându-se perfect prin rolurile pe care autoarea le-a atribuit.

Între cei doi, nu trebuia să mai existe secrete, și existau încă, mult prea multe: cine a fost înainte de a deveni vampir, despre fiul lui Lucas din vremea aceea, despre Cavalerii lui Lazăr, un ordin care încă exista, iar Matthew era Marele Maestru al acestui ordin. „ Şi un singur cavaler ar fi putut avea în păstrare atât marele sigiliu, cât şi un sigiliu personal: conducătorul ordinului.

Înfricoșător modul în care Ysabeau, mama lui Matthew, hotărăște ca aceasta trebuie să vadă cu ochii ei cum supraviețuiesc vampirii, printre care și fiul ei, de fapt.

— Diana, zise această pe un ton tăios, neluându-și ochii de la pradă, să nu te apropii de mine în timp ce vânez sau mă hrănesc. Ai înțeles?
— Da.
Mintea mea începu să-și imagineze ce ar fi urmat. Ysabeau avea de gând să prindă un iepure, să-l omoare și să-i bea sângele în fața mea? Cel mai bun lucru părea a fi să mă țin la distanță.
Mama lui Matthew țâșni în fugă prin iarbă, mișcându-se atât de repede încât îmi era imposibil s-o urmăresc cu privirea. Încetini așa cum face un șoim în aer înainte de a se năpusti asupra prăzii, apoi se aplecă și apucă de urechi un iepure speriat. Îl ținu ridicat în semn de triumf, apoi își înfipse dinții drept în inima animalului.
Iepurii or fi ei mici, dar sângerează surprinzător de mult dacă muști din ei cât sunt incă vii. A fost groaznic. Ysabeau supse tot sângele animalului, care incetă repede să se mai zbată, apoi se șterse la gură cu blana lui și-i aruncă stârvul în iarbă. Peste trei secunde, se aruncă înapoi însă. Obrajii i se coloraseră ușor, iar ochii îi sclipeau mai tare ca de obicei. Odată ajunsă călare, se uită la mine.
— Deci? intrebă ea. Mergem să căutăm ceva mai sățios sau vrei să te duci acasă?

            ………………………………………………………………

— Acum mai crezi că vampirii sunt frumoși? Incă mai crezi că îți va fi ușor să trăiesti alături de fiul meu, știind că trebuie să ucidă ca să supravietuiască?

Cei doi devin din ce în ce mai hăituiți de membrii Congregației, aceștia încercând să se refugieze la castelul Sept- Tours, o adevărată fortăreața din Franța, a lui Matthew, de unde Diana într-un moment de neatenție este răpită de o altă vrăjitoare și aruncată și torturată în adâncurile unui castel părăsit „La Piere”, dar salvată de Matthew în ultimul moment, rămânând însă cu sechele dureroase și îndelungate.

Am privit în sus ca să văd cine vorbea, dar nu vedeam decât un cerc alb şi palid.
— Diana, ascultă-mă. Vocea lui Matthew nu mai răsuna aşa de tare. Trebuie să zbori. Poţi?
Mama dădu din cap încurajator.
E vremea să te trezeşti şi să fii vrăjitoare. Nu mai e nevoie să păstrezi secretele.
— Cred că da.
Am încercat să mă ridic în picioare. Glezna dreaptă cedă sub mine şi m-am prăbuşit într-un genunchi.

…………………………………………………….

Nu te poţi ascunde de Matthew, zise mama, aruncându-i tatei un zâmbet întristat. Te va găsi întotdeauna, orice s-ar întâmpla. Poţi avea încredere în el. El este cel pe care l-am aşteptat toţi.
Braţele tatei se încolăciră în jurul ei, iar eu mi-am amintit cum mă simţeam în braţele lui Matthew. Cineva care mă ţinea aşa n-ar fi putut să mă înşele.
— Diana, te rog, încearcă!
Matthew se străduia zadarnic să nu vorbească pe un ton rugător.
Ca să zbor aveam nevoie de o panglică argintie. Dar în jurul meu nu era înfăşurată niciuna. Neştiind cum să procedez, i-am căutat pe părinţii mei în întuneric. Erau mai palizi ca înainte.
Nu vrei să zbori? mă întrebă mama.
Magia este în inima ta, Diana, spuse tata. Nu uita.
Am închis ochii şi mi-am imaginat că aveam o panglică. Ţinând bine capătul între degete, l-am azvârlit spre cercul alb care pâlpâia în întuneric. Panglica se desfăşură şi se înălţă prin gaură, luându-mă cu ea.
Mama zâmbea, iar tata părea mândru, ca atunci când scosese rotiţele de sprijin de la prima mea bicicletă. Matthew se uită în jos, împreună cu un alt chip care trebuie să fi fost al fratelui său. Alături de ei era un pâlc de fantome, uluite că cineva ieşea viu de acolo, după atâta amar de vreme.
— Slavă Domnului! zise Matthew şi răsuflă uşurat, întinzându-şi degetele lungi şi albe către mine. Prinde-mă de mână. „

Datorită faptului că fuseseră descoperiți și nu mai erau în siguranță, aceștia hotărăsc să plece la casa Dianei din Madison- New York.

Dar nici aici, nu sunt feriți de pericole. Nu după mult timp, sunt descoperiți, iar de data această atacul se îndreaptă către Mathew, de către nimeni altă decât Juliette Durand, o fostă mare iubire a acestuia din Franta în secolul al optsprezecelea, apoi în New Orleans, în secolul al nouăsprezecelea, și pe care o credea moartă, moarte datorată chiar lui într-un moment de sete de hrană.

Momente terifiante prin modul în care Diana îl readuce la viață pe soțul sau în urmă atacului lui Juliette, un gest capabil doar de o iubire ce trece dincolo de orice bariere.

„— De ce eşti atât de tăcut, iubitule? Vocea plină de căldură a lui Juliette contrazicea expresia impasibilă a ochilor ei. Ar trebui să te bucuri că mă vezi. Eu sunt tot ce-ţi doreşti. Gerbert a avut grijă să fie aşa.
Matthew tot nu răspunse.
— Ah, eşti tăcut pentru că te-am luat prin surprindere, zise Juliette, pe un ton ciudat de muzical şi maliţios în acelaşi timp. Şi tu m-ai surprins pe mine. O vrăjitoare?

…………………………………………………
— Juliette, las-o în pace!
Matthew nu putea risca să facă vreo mişcare în direcţia mea, de teamă ca ea să nu-mi sucească gâtul, dar picioarele îi erau rigide din cauza efortului de a nu se clinti.
— Răbdare, Matthew, zise ea, lăsând capul în jos.
Am închis ochii, aşteptându-mă să-i simt dinţii pe piele.
Dar n-am simţit decât nişte buze reci apăsate pe ale mele. Sărutul lui Juliette era ciudat de impersonal în timp ce îmi atingea gura cu limba, încercând să mă facă să-i răspund. Pentru că nu reuşi, scoase un sunet de frustrare.
— Asta ar fi trebuit să mă ajute să înţeleg, dar degeaba.
Juliette mă împinse spre Matthew, continuând totuşi să mă ţină de o încheietură, cu unghiile ei ascuţite ca nişte lame deasupra venelor mele.
— Sărut-o. Vreau să ştiu ce-a făcut.

……………………………………………………………..

— Te va poseda şi pe tine, Diana, într-un mod pe care nici nu ţi-l poţi închipui. Într-un fel pe care doar eu îl cunosc. Apoi vei fi a lui, pierdută pentru toţi ceilalţi.

— Nu.
Matthew sări asupra femeii, dar ea ţâşni într-o parte.
— N-am vreme de joacă, Matthew, spuse ea.
Făcu o mişcare rapidă – prea rapidă ca s-o pot urmări –, apoi se retrase încet de lângă el, cu o expresie de triumf. Am auzit un sunet, ca şi cum ar fi fost sfâşiat ceva, apoi am văzut sângele izvorând întunecat din gâtul lui Matthew.
— Pentru început e suficient, zise ea cu satisfacţie.
În mintea mea răsună un urlet. Matthew păşi între mine şi Juliette. Până şi nasul meu mult mai puţin sensibil simţea mirosul metalic al sângelui de vampir. Îi îmbiba lui Matthew puloverul, răspândindu-se într-o pată întunecată pe pieptul lui.

Ezitarea îmi dispăru, mâna dreaptă mi se încordă şi apoi dădu drumul săgeţii. O minge de foc porni într-un arc prin văzduh din vârfurile întinse ale degetelor mele de la mâna stângă. Juliette auzi explozia flăcărilor şi simţi mirosul de sulf din aer. Se întoarse, scoţându-şi unghiile din gaura pe care o făcuse în pieptul lui Matthew. O clipă, ochii ei nu putură să creadă, înainte ca sfera s-o învăluie în negru, auriu şi roşu. Întâi i se aprinse părul, şi ea se împletici cuprinsă de panică. Dar îi anticipasem mişcările şi o aştepta o altă minge de flăcări. Juliette păşi direct în ea.

……………………………………………………………

Răsucind corpul lui Matthew mai aproape de al meu, pentru ca el să nu poată vedea, m-am întins şi mi-am tăiat braţul în interiorul cotului stâng. Lama ascuţită trecu uşor prin material şi prin piele. Sângele începu să-mi curgă, întâi ca un firicel, apoi mai repede. Am dat drumul cuţitului şi mi-am apropiat braţul stâng de corp, până când am ajuns cu el lângă gura lui Matthew.
— Bea, i-am zis, sprijinindu-i capul.

…………………………………………………………

Prin vene îmi curgea puterea copacului şi a pământului, o ofrandă neaşteptată de viaţă pentru un vampir în pragul morţii. Le-am zâmbit recunoscătoare femeii-vânător şi fantomei celei bătrâne, căci îl hrăneam pe Matthew cu trupul meu. Acum eram mama, a treia ipostază a zeiţei, fecioară şi bătrână. Cu ajutorul ei, sângele meu avea să-l vindece.
În cele din urmă, Matthew cedă instinctului de supravieţuire. Gura i se închise pe pielea moale dinăuntrul braţului meu, şi i-am simţit dinţii ascuţiţi. Sorbi cu forţă, îndelung, din venele mele.

………………………………………………………..

În timp ce Matthew se hrănea, am început să-l sărut. Părul meu căzu în jurul feţei lui, şi mirosul meu cunoscut se amestecă neîntârziat cu cel al sângelui său şi al sângelui meu. Îşi întoarse ochii spre mine, verzi şi distanţi, ca şi cum n-ar fi fost sigur de identitatea mea.L-am sărutat din nou, simţind gustul propriului meu sânge pe limba lui.
Din două mişcări rapide şi line, pe care n-aş fi putut să le împiedic nici dacă aş fi vrut, Matthew mă prinse de ceafă. Îmi dădu capul pe spate şi într-o parte, apoi îşi coborî gura spre gâtul meu. N-am simţit deloc groază atunci, doar abandon.
— Diana, zise el cu deplină satisfacţie.
„Deci aşa se întâmplă, m-am gândit. De-aici au pornit legendele.“

Vor reuși cei doi să scape de urmăritorii lor,  punându-le viață în pericol, ce hotărâre radicală iau aceștia, veți descoperi în paginile acestui incredibil roman. Imaginația scriitoarei a atins cote maxime, știința și documentarea îl fac a fi un român desăvârșit care cere continuare. Amintindu-mi de primele pagini când am început să le citesc, n-aș fi zis că acum, vreau să știu continuarea poveștii.

Deborah Harkness  este profesor de istorie și predă istoria europeană și istoria științei la Universitatea din California de Sud. Născută în 1965 în Pennsylvania, dintr-un tată american și o mamă englezoaică, absolventă a Colegiului Mount Holyoke, Universitatea Northwestern în 1990 și a Universitătii din California, Davis în 1994. Harkness a studiat, de asemenea, în străinătate la Universitatea Oxford, fiind un istoric bine apreciat în stiintă și medicină, precum și în alchimie, magie și ocultism.

viatainculori
viatainculori

Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

23 Comments

  1. viatainculori Popa Oana-Gabriela spune:

    Și eu am citit cartea și mi-a plăcut foarte mult. Ai făcut o recenzie frumoasă.

  2. Interesantă recenzie. O voi căuta și eu la Libris.

  3. viatainculori Valeria Chertes spune:

    Foarte frumoasa recenzie, multumim.

  4. viatainculori ghelbere elena spune:

    Interesant subiect, dar vreau sa citesc trilogia toata.

  5. Am auzit de ea, dar n-am apucat sa mi-o iau.

  6. O recenzie perfecta! Chiar as citi cartea aceasta

  7. viatainculori Antoaneta spune:

    De ceva vreme tot vreau sa citesc aceste carti, dar nu reusesc sa imi fac timp deloc 🙁

  8. Multumim pentru prezentare si pentru recenzie 🙂

  9. viatainculori Mirabela spune:

    De obicei imi plac cartile cu vampiri, dar povestea aceasta nu ma atrage.

  10. viatainculori Mihaela Curea spune:

    Ce titlu tricky, ce recenzie ispititoare!

  11. viatainculori yonella spune:

    tocmai cand ma gandeam ca pana nu termin seria ”Nemuritorii” nu voi vrea o alta carte a aparut aceasta recenzie. La Libris au cele mai tari titluri de pe piata si imi este tot mai greu sa ma opresc doar la una pe luna,

  12. stai sa vezi in cartea a doua aventuri! Mi-e dor de Diana si Matthew. Sunt curioasa ce vei avea sa-i reprosezi autoarei la final. Eu ti-am zis deja pe FB ce nu mi-a placut la stilul ei. In rest, povestea este delicioasa si sper sa nu regreti ca mi-ai urmat sfatul de a te inhama la lecturarea ei.

  13. viatainculori Mihaela spune:

    Vad ca in ultima vreme toata lumea citeste serii si trilogii asa ca trebuie neaparat sa ma apuc si eu, mai ales ca imi plac vrajitoarele.

  14. viatainculori Deea spune:

    Well… eu nici nu am auzit de cartea asta pana acum… :)) Pare a fi simpatica si o sa ma mai interesez de ea!

  15. viatainculori Vyo Vyoleta spune:

    Aceasta carte ar trebui sa o citeasca sotul meu, poate, poate ii intra ceva la cap.

  16. O noua trilogie ce asteapta sa o citesc. Deja lista de asteptare s-a mai marit si nu stiu cand ajung la finalul ei.

  17. viatainculori Diana Ion spune:

    Woww…ce recenzie faina ai facut…m-ai facut sa caut cartea si implicit pretul ei 🙂

  18. viatainculori Rokolla spune:

    Cartile Fantasy nu sunt in topul preferintelor mele. Cu toate astea mi-a placut recenzia. Cred c-o voi citi si eu

  19. viatainculori Albu Steluta Georgiana spune:

    O recenzie foarte frumoasa! Sper sa fie la reduceri de BF; mi-am pus-o pe lista!

  20. Wow, ce recenzie, chiar te-a fascinat cartea, nu gluma. Ar trebui sa o citesc si eu si sa ma bucur de ea intr-o zi friguroasa de toamna.

  21. viatainculori Iasmina spune:

    Cu câtă încântare pare scrisă această recenzie, cartea sper să fie cel puțin la fel de faină ca prezentarea.

  22. viatainculori Catalina Coman spune:

    Sigur imi va plăcea seria asta. Recenzia ta e foarte tentanta.

  23. viatainculori Alina spune:

    Mi-a placut mult recenzia ta. Cuprinde multe informatii importante care m-au determinat sa-mi doresc sa cumpar aceasta carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shares
%d blogeri au apreciat: