Am supravietuit – Yvonne Redgis-Klug (scurt rezumat)

Incă o mărturie a ceea ce a însemnat al doilea război mondial, a ceea ce au însemnat lagărele germane și despre atrocitățile comise în acestea, despre ceea ce a însemnat lagărul de la Auschwitz, locul unde naziștii spuneau că: ,,se intra pe poartă și se ieșea pe cos”.
De data asta mărturiile vin din partea lui Yvonne Redgis-Klug, mărturii pe care le găsim în carte sa Am supraviețuit, în doar 168 de pagini, dar suficiente ca să înțelegi prin ce a trecut în acea perioadă de coșmar și pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra a ce se întâmpla în lagăre.
Cel mai infricosător lagăr, un adevărat iad pentru cei care ajungeau aici, a fost de departe Auschwitz, unde și-au găsit sfârșitul peste 1 milion de oameni.
Mărturiile lui Yvonne Redgis-Klug, au fost scrise chiar în 1945, imediat cum a scăpat ca prin minune din acest iad, când era încă în Polonia și aștepta să fie repatriată în Franța, amintirile fiindu-i proaspete, fiindcă nu a dorit să uite nimic din ceea ce a trăit acolo.

Acuzată fiind de participare la Rezistență, a fost arestată și ea și soțul ei. A fost transferată la Drancy, apoi într-unul dintre lagărele pariziene, Austerlitz, unde soseau piesele de mobilier şi obiectele luate din apartamentele evreilor. După mai multe luni petrecute acolo, a fost trimisă înapoi la Drancy şi, de acolo, a fost deportată la Auschwitz-Birkenau. La sosire, n-a fost aleasă pentru camera de gazare, deşi avea deja 46 de ani, dar faptul că arăta mai tânără și având o alura atletică, a scăpat de camera de gazare. Nu aceeași soartă o aveau copiii sau femeile care arătau mai în vârstă, sau cele bolnăvicioase. Aceștia, sub pretextul că vor face dus, erau băgați într-o sală mare, dar prin robinetele prin care trebuia să curgă apă, țâșneau gaze axfixiante.

Yvonne va trece prin nenumărate situații limită dar reușește să facă față tuturor încercărilor, fiind o persoană puternică, agilă și foarte inteligentă.
Nu își pierde speranța și luptă să supraviețuiască, sperând că va veni ziua când se va elibera de acest coșmar.

A apucat ziua în care a fost eliberată împreună cu alte câteva deținute, de către Armata Roșie şi a fost repatriată la Paris.

La sfârşitul anului 1945, a emigrat în California, unde a lucrat cu actori de la Hollywood, printre care şi cu câteva staruri ale vremii. S-a retras apoi într-o căsuţă din Montecito, o suburbie a oraşului Santa Barbara, şi a început să dea din nou lecţii de dans.

Dacă mă apuc să povestesc în ce iad am trăit nu demult, o fac nu pentru că eu socotesc cazul meu mai deosebit sau mai interesant decât altele.
Dimpotrivă, tocmai pentru că suntem sute de mii care au îndurat aceeași soartă și foarte puțini cei care au scăpat, lumea civilizată trebuie să cunoască martiriul care a fost viața noastră în lagărele germane, pentru a face totul ca acesta să nu se repete.

Cartea o găsiți pe libris.ro și face parte din categoria Memorii Jurnal.

viatainculori
viatainculori
Am trecut prin toate culorile pe care mi le-a oferit viața, pe unele le-am iubit, pe altele le-am urât. Prea târziu am înțeles că puteam să-mi aleg culorile pe care le doream, că puteam să-mi construiesc propriul meu curcubeu. Printr-un început timid, încerc să adun gânduri, trăiri, stări, informații pe care să le împărtășesc cu voi, cei care ajungeți să poposiți în casa mea. Nu mă lovi, sunt scorpion și voi scoate acul atunci când nu te aștepți și când crezi că te-am uitat.

8 Comments

  1. viatainculori Cristina Dragomir spune:

    desi sunt dureroase cartile despre Holocaust, imi place sa le citesc si sper sa o faca mai multa lume si sa si invatam ceva din greselile trecutului.

  2. viatainculori Valeria Chertes spune:

    O carte care merita citita.

  3. Eu sunt absolut fascinata de aceste povestiri si chiar mi ar placea sa aflu mai multe despre acea perioada.

  4. Am citit povestea cu durere in suflet si m-am intrebat mereu daca eu as fi putut supravietui.

  5. viatainculori Deyutza spune:

    Aceasta este o carte pe care am pus-o de ceva vreme le wishliste, sper ca in curand sa apuc sa o citesc si eu penteru ca sunt chiar curioasa de tot ce s-a intamplat acolo.

  6. viatainculori Nefelibata spune:

    Sunt atatea povesti dramatice…
    O sa o caut sa o cumpar, ma intereseaza marturiile din vremea aceea.

  7. viatainculori Mihaela spune:

    Am citit cateva carti despre atrocitatile petrecute in lagarele germane si nu stiu daca mai rezist la inca o poveste, chiar daca e o lectie de viata, care sper din suflet sa nu se mai repete niciodata.

  8. viatainculori Rokolla spune:

    O poveste trista si o carte interesanta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Shares
%d blogeri au apreciat: